Carmen Iosif Atacul de panică este o reacție intensă de frică sau anxietate, care apare brusc și care poate fi extrem de înfricoșătoare pentru cel care o trăiește. Deși nu pune viața în pericol, senzațiile resimțite pot fi atât de puternice încât persoana are impresia că suferă un infarct sau că își va pierde controlul. Recunoașterea simptomelor este primul pas pentru a putea gestiona corect această experiență.
1. Simptome fizice
Un atac de panică are adesea manifestări fizice clare, ușor de confundat cu alte probleme medicale. Cele mai frecvente sunt:
- palpitații puternice sau bătăi accelerate ale inimii,
- senzația de sufocare sau dificultăți de respirație,
- amețeli sau senzație de leșin,
- transpirație excesivă,
- tremur al mâinilor sau al întregului corp,
- durere sau presiune în piept.
Aceste simptome apar brusc și ating intensitatea maximă în câteva minute, ceea ce poate amplifica și mai mult starea de teamă.
2. Simptome emoționale și cognitive
Pe lângă manifestările fizice, atacurile de panică sunt însoțite și de senzații emoționale greu de gestionat:
- frica intensă de moarte,
- senzația că „se pierde controlul”,
- percepția irealității (totul pare desprins dintr-un vis),
- anxietatea că episodul se va repeta în public sau în locuri aglomerate.
Uneori, gândurile catastrofice apar chiar înainte de un atac, alimentând cercul vicios al fricii.
3. Durata și frecvența
Un atac de panică durează, în general, între 5 și 20 de minute, deși senzațiile par mult mai îndelungate pentru cel care le trăiește. Frecvența variază: unii oameni experimentează doar câteva episoade în viață, în timp ce alții se confruntă cu ele mai des, ajungând să dezvolte tulburarea de panică.
4. Factori declanșatori
Nu întotdeauna există un declanșator clar, însă câțiva factori pot favoriza apariția atacurilor:
- stresul intens și prelungit,
- consumul excesiv de cafeină sau alcool,
- lipsa somnului,
- experiențe traumatizante,
- predispoziția genetică la tulburări de anxietate.
În multe cazuri, atacurile apar aparent „din senin”, ceea ce sporește senzația de neputință.
5. Ce putem face?
Primul pas este conștientizarea faptului că un atac de panică nu pune viața în pericol, chiar dacă simptomele sunt alarmante. Respirația controlată și concentrarea pe prezent ajută la calmarea corpului. Exercițiile de mindfulness, activitatea fizică și un stil de viață echilibrat reduc frecvența episoadelor.
Dacă atacurile devin recurente, este recomandată consultarea unui psiholog sau psihiatru. Terapia cognitiv-comportamentală și, în unele cazuri, medicația pot aduce o ameliorare semnificativă. Sprijinul familiei și al prietenilor este, de asemenea, extrem de important.
Concluzie
Recunoașterea unui atac de panică presupune identificarea combinației dintre simptomele fizice intense și trăirile emoționale copleșitoare. Deși este o experiență înfricoșătoare, există soluții pentru gestionarea și depășirea ei. Informația corectă și sprijinul specializat fac diferența între teamă și control.
Cum acordăm primul ajutor în caz de atac de panică?
Un atac de panică poate fi o experiență copleșitoare atât pentru persoana care îl trăiește, cât și pentru cei din jur. Din fericire, există câteva măsuri simple și eficiente prin care putem oferi ajutor, astfel încât persoana afectată să își recapete calmul și siguranța.
1. Păstrează-ți calmul
Primul și cel mai important pas este ca tu, cel care ajuți, să rămâi calm. Atacurile de panică nu sunt periculoase din punct de vedere medical, chiar dacă par dramatice. Dacă reacționezi cu agitație sau frică, vei amplifica starea celui care trece prin episod.
2. Creează un mediu sigur
Dacă este posibil, îndrumă persoana către un loc liniștit, departe de zgomot, aglomerație sau factori care pot spori anxietatea. Un spațiu calm, cu aer proaspăt, poate ajuta la reducerea intensității simptomelor.
3. Ghidează respirația
Una dintre cele mai eficiente tehnici pentru a reduce intensitatea unui atac de panică este respirația controlată. Poți încuraja persoana să:
- inspire adânc pe nas timp de 4 secunde,
- să țină aerul 2 secunde,
- apoi să expire lent pe gură timp de 6 secunde.
Repetată de câteva ori, această tehnică ajută la calmarea ritmului cardiac și la reducerea senzației de sufocare.
4. Reasigură persoana
Este important să transmiți mesaje simple și liniștitoare, precum:
- „Ești în siguranță acum.”
- „Nu ți se va întâmpla nimic rău.”
- „Acest episod va trece în câteva minute.”
Tonul vocii trebuie să fie cald și calm. Evită expresiile de tipul „nu mai fi așa” sau „calmează-te”, deoarece pot fi percepute ca judecăți.
5. Conectează prin tehnici de ancorare
Pentru a întrerupe spirala gândurilor negative, poți ghida persoana să își folosească simțurile pentru a se „ancora” în prezent. De exemplu:
- numește 5 obiecte pe care le vede,
- 4 lucruri pe care le poate atinge,
- 3 sunete pe care le aude,
- 2 mirosuri pe care le simte,
- 1 gust pe care îl percepe.
Această tehnică de ancorare ajută la diminuarea senzației de irealitate.
6. Oferă suport după episod
După ce atacul de panică trece, persoana poate rămâne obosită, confuză sau rușinată. O discuție empatică și lipsită de judecată este de mare ajutor. Încurajează-o să consulte un specialist dacă episoadele devin recurente.
7. Când să ceri ajutor medical?
Deși atacurile de panică nu pun viața în pericol, există situații în care este recomandat să suni la medic sau la urgențe:
- dacă persoana are antecedente cardiace,
- dacă simptomele durează mai mult de 30 de minute,
- dacă există suspiciunea că nu este vorba doar de un atac de panică, ci de o problemă medicală gravă.
Concluzie
Primul ajutor în caz de atac de panică înseamnă mai ales sprijin emoțional, calm și empatie. Nu trebuie să fii medic pentru a ajuta pe cineva în astfel de momente, ci doar să știi câțiva pași simpli care pot face diferența între panică și siguranță.
